Sunt Hannah Minke Norberaht si am aproape 16 ani, exact varsta la care totul e tentant si nou. Sunt la varsta la care am voie, legal, sa cumpar tigari si acool. Sunt la varsta cea mai nepotrivita pentru divortul parintilor mei, pentru pierderea tuturor prietenilor si pentru a ma muta dintr-un oras mic, intr-un mare. Da, ai mei divorteaza, si mama a acceptat o slujba in Rotterdam, pentru a ne putea intretine pe mine si pe Lex, fratele meu mai mare, asa zice ea.
* * *
- Hannah, ti-ai impachetat? Mies vine intr-o ora sa ne ia.
Mies, adica unchiul meu, fratele mai mic, al mamei, locuieste, alaturi de toata familia mamei, langa Rotterdam, in Rubroek.
- Da, mama, am terminat. Sunt la usa camerei, ai nevoie de ceva ajutor?- Nu, scumpo, sau de fapt, te duci pana la Bas sa il chemi si pe Lex? - Bas e cel mai bun prieten al lui Lex, la care acesta din urma isi perece toate dupa-amieile
- Bine, o sa trec si pe la Ima sa imi iau ramas bun.
Purta o pereche de jeans stramti, care ii veneau foarte bine pe picioarele ei lungi si subtiri. Avea conformatia tipica unei persoane nordice, era inalta si slaba, avea parul lung, auriu si ondulat si ochii albastru inchis. Era frumoasa si toti prietenii fratelui meu aveau ceva pentru ea. Tata fusese singura ei dragoste si ea a lui, dar dupa ce mama pierduse o sarcina, lucrurile o luasera razna, apoi a venit slujba mamei in Rotterdam, o sansa de unu la suta, si mama o primise, asa ca a acceptat-o imediat, fara a vorbi cu tata, ceea ce a dus la o cearta de proportii dezastruase, realizand amandoi ca acum nu mai sunt in liceu si au alte priopritati si ca se tineau pe loc unul pe celalalt. Asa ca tata s-a reapucat de wind-surf si si-a deschis o mica afacere din asta, s-a mutat intr-o casa mica, specific burlaceasca, iar mama s-a pregatit pentru noua slujba din Rotterdam, a cumparat o casa superba, asa cum zice ea, in Rotterdam. Desi tata ne iubeste, stia ca nu are cum sa ne intretina si stia ca ne va fi mai bine cu mama, asa ca a fost complet deacord ca noi sa ne mutam in Rotterdam, cu toate astea, nu as fi vrut sa plec. Abia reusisem sa imi fac prieteni aici, intr-un oras mic, in Rotterdam nu voi reusi niciodata.
Mi-am pus hanoracul pe mine si am plecat fara sa ii mai zic nimic mamei. Aerul rece mi-a inundat narile si am mers grabita spre casa lui Casper. Eu si Ima ne certasem cu 6 luni in urma, dar mama nu stia asta, de atunci mergeam aproape in fiecare zi la casa lui Casper, si fumam. Stiam ca nu era bine si ca, eventual, se va termina urat, dar speram ca, odata cu mutarea in Rotterdam, si cu distanta dintre mine si Casper, o sa devin o persoana noua.
I-am dat mesaj, sperand ca era singur acasa, si era. Am intrat cu cheia de rezerva, pe care mi-o daduse cu vreo trei luni in urma. Era in camera lui, pe pat. Mi-am aruncat hanoracul pe un scaun si mi.am lasat telefonul si cheile pe noptiera lui , apoi m.am asezat pe pat langa el. S-a ridicat in fund si m-a sarutat, tragandu-ma aproape de el. Nu eram indragostiti unul de celalalt, dar, cu toate astea, imi pierdusem virginitatea cu el. Cum? Dupa o petrecere. De ce? Nu stiu, dar o parte din mine o regreta mereu. As fi vrut sa pot sa ma gadesc cu mandrie ca prima data a fost cu cineva iubit, dar nu se intamplase asa.
- Vrei? a intins mana spre mine cu un joint.
L-am luat si l-am aprins. Camera se invartea incet, i-am simtit mainile lui reci in bluza mea. A vrut sa imi dea bluza jos, dar l-am oprit.
- Ce e? vocea lui Casper era destul de groasa, si stiam ca imi va lipsi sa il vad, dar m-am ridicat de pe pat.
- Trebuie sa ma duc sa il chem pe Lex, intr-o jumatate de ora plecam, am zis grabita, uitandu-ma la ceas.
- Dar... parea un copil dezamagit.
- Ne mai vedem, iti las cheia aici, am zis punand cheia pe noptiera. Pa.
- Poti sa o pastrezi...
Am plecat in graba, ma simteam prost dar stiam ca am facut ce trebuia. As fi vrut cu disperare sa ma intorc acolo si sa iau cheia, sa ii spun ca sigur ma voi intoarce si ca va fi prima persoana pe care o voi vizita, dar stiam ca nu va fi asa.
Am fugit pana la casa lui Bas si nici nu m-am obosit sa intru sau sa sun la usa, i-am dat un mesaj fratelui meu, care a coborat in cateva minute. Cand am ajuns acasa, nu am mai avut timp decat pentru a ne lua ramas bun de la tata, pentru ca unchiul Mies era deja acolo.
Stateam cu Lex in spate, si stiam ca si lui ii era greu sa plece de acolo, dar el a fost mai tare decat mine. M-a imbratisat si mi-a soptit ca totul va fi bine. Si speram sa fie. Motorul a pornit si atunci a fost momentul cand am realizat ca totul s-a terminat. Era un nou inceput, sansa sa fiu oricine as fi vrut sa fiu. Dar cine voiam sa fiu?
awwwwww. cat de draguuut <3. asteeept continuarea cat de curand :o3
ReplyDelete