Sunday, October 2, 2011

Capitolul IV - Ajutor

   Testul era pozitiv si doamne cat as fi vrut sa nu fie. Lex m-a luat in brate si mi-a soptit " O sa fie bine", desi amandoi stiam ca o sa fie rau. Nu puteam sa fac un avort fara mama, si mama nu ar fi fost deacord sa omor o persoana, si nenascuta. Cele mai intunecate lucruri imi treceau prin minte. Nu stiam de cat timp, nu stiam cum, cand. Eram ingrozita si stiam ca si fratele meu era. El avea 18 ani si era la varsta la care accidentele astea se intampla, si totusi, fusese mai atent decat mine. Si stiam ca il dezamagisem, dar nu arata asta, in schimb, il simteam alaturi de mine, ii simteam dragostea.
   - Stii ca orice s-ar intampla, tu vei ramane mereu surioara mea mai mica, da?
   - Stiu, am raspuns cu vocea tremurand si ochii in lacrimi.
   De cand eram mica, Lex era eroul meu, si mereu imi doream sa imi acorde atentie, dar nu daca eram nevoita sa raman insarcinata ca sa il simt atat de aproape de mine. Am vrut sa il sun pe Casper, dar Lex mi-a luat telefonul si a asteptat ca el sa raspunda.
     - Da? a raspuns Casper care era clar fumat.
     - Esti un om mort, frate. i-a zis fratele meu pe un ton cat de serios putea.
     - Cine e ? Casper era clar nedumerit.
     - Lex, Hannah e insarcinata cu copilul tau. MI-AI NENOROCIT SORA ! E doar o pustoaica. Cauta o alinare si tu ai distrus-o, la fel ca pe Aleid. Esti un monstru, dar ma voi asigura ca nu vei mai face nimic. Iti promit asta.
      I-am luat telefonul si am inchis, apoi l-am imbratisat si m-am asezat pe canapea, in timp ce Lex imi pregatea micul dejun. In timp ce mancam cerealele, Lez a ridicat capul si s-a uitat in ochii mei. 0
    - Mama trebuie sa afle, stii asta...
   - Da, stiu, dar nu stiu cum sa ii zic asta...
   Lex s-a uitat la mine cu ochii lui verzi si m-a strans in brate mai tare, apoi s-a ridicat de pe marginea canapelei  crem si si-a luat ghiozdanul.
    - O sa vorbesc cu mama, ar fi mai bine sa nu te duci la scoala anul asta, oamenii o sa vorbeasca prostii..
   Lex a sunat-o si mama a ajuns acasa in cateva minute. Cand m-a vazut, a inceput sa planga si m-a strans in brate. Si-a cerut scuze ca nu a fost atenta la mine si mi-a zis ca ar face orice pentru mine, ca as fi putut sa zic ca este copilul ei, dar i-am raspuns simplu. Copilul acela era, probabil, cel mai bun lucru care mi se intampla in acel moment, era o reasponsabilitate care presupunea renuntarea la droguri si alcool. Cu toate astea, pentru prima data in ultimele 2 zile. Nu era perfect, dar era viitorul meu. 

No comments:

Post a Comment